facebook

luni, 16 februarie 2015

Despre cursul leului și ce va urma

Ultimele zile foarte multă lume mă întreabă ce se întâmplă cu leul și ce va fi mai departe. Voi încerca să explic cât mai simplu (oricum, oleacă de efort va trebui să depuneți, îmi pare rău). Deci:

Leul cade nu doar sub influența unor cauze externe, cum încearcă să ne sugereze BNM. Cauzele externe acționau pe parcursul întregului an 2014, și, deși au dus la deprecierea leului, ea era lentă, controlată și putea fi dirijată de către BNM. Astfel, pe data de 22 octombrie 2014 (când totul încă era frumos și pașnic), creșterea dolarului față de începutul anului constituia 11% (o nimica toată, comparativ cu Ukraina și Rusia), iar creșterea cursului euro față de începutul anului era de doar 3%.




Însă după aceasta a avut loc marea „afacere” la Banca de Economii și Banca Socială, când din bănci au fost adunate vreo 17 miliarde de lei, cumpărată pe această sumă valută, care a fost scoasă peste hotare (cam un miliard de euro). Această operațiune a constituit un șoc enorm pentru economia noastră. Încerc să explic de ce.




Anterior la noi în economie era o anumită cantitate de lei. Și era, în medie, o anumită cantitate de valută. Valuta permanent intra și ieșea din țară - (intra din exporturi, remitențe, asistența primită de la donatorii străini, iar ieșea, în special, la achitarea importurilor). Fluxul de valută și cantitatea care era în țară mai varia, evident, dar variațiile erau nesemnificative și lente.

Și brusc, o parte semnificativă din valuta pe care o aveam a fost scoasă din țară. Deși importurile au rămas cam la același nivel, cantitatea de valută la care pot avea acces importatorii este mult mai mică. Evident, după legea cererii și ofertei, dacă un bun (în cazul nostru, valuta) este puțin, prețul lui (cursul față de leu) crește. Cu aceeași cantitate de lei se încerca să se cumpere un bun care a devenit mult mai rar - valuta, de aceasta prețul în lei a valutei crește. În noua situație, prețul de echilibru al dolarului față de leu nu mai este de 14,5 lei pentru un dolar, ci mult-mult mai mare. Astfel, dacă de nu întreprins nimic, cursul leului va cădea la noul nivel de echilibru (altfel spus, importurile vor deveni așa de scumpe, încât noi vom fi nevoiți să consumăm mult mai puțin din import, ca urmare va începe să se importe mai puțin și va scădea presiunea asupra cursului).

Din 22 octombrie și până azi, în mai puțin de patru luni, cursul dolarului a crescut cu 30,3%, cursul euro - cu 16,6%. Acesta încă nu e sfârșitul.

Nu voi începe iarăși să spun acum cine era responsabil ca astfel de situații să nu se petreacă niciodată (Banca Națională) și nu voi spune acum cine este principalul responsabil  de aceea că totuși am nimerit într-o astfel de situație (Banca Națională). Haideți să vedem ce se poate face reieșind din situația existentă, și ce se va petrece.

Pentru a restabili echilibrul, se poate de mărit cantitatea de valută în circulație pe piață sau de micșorat cantitatea de lei, pentru a diminua presiunea asupra cursului. BNM a făcut următoarele:

- A intervenit pe piață, vânzând valută din rezervele sale. Oricum, pentru a acoperi o gaură de un miliard de euro, ar fi nevoie de un alt miliard de euro (cum și spunea Drăguțanu la o conferință de presă). Astfel, în câteva săptămâni au fost cheltuite peste un sfert din rezervele valutare ale țării, după aceasta BNM și-a dat seama că asta nu ajută, și s-a oprit.

- A mărit rata de refinanțare. Aceasta va duce la creșterea ratelor dobânzilor la credite și depozite, ceea ce va duce la diminuarea volumului creditelor acordate și (teoretic) va face să se adune mai mulți bani la depozite. Astfel, în circulație vor rămâne mai puține lichidități în lei, și se va diminua presiunea de cumpărare a valutei.

- A mărit rezervele obligatorii ale băncilor (în două trepte, una în februarie, alta va intra în vigoare în martie). Astfel, băncile vor fi obligate să rețină mai mulți bani în conturile lor, ceea ce iarăși va diminua volumul leilor aflați în circulație și va scădea presiunea asupra cursului.


Asta e cam tot ce poate face BNM în situația în care am nimerit. Măsurile de diminuare a volumului lichidităților de pe piață nu au efect imediat și se vor resimți peste un timp (2-3 luni). Până atunci dezechilibrul se va menține (leul va continua să cadă). Despre aceea cu cât, este greu de apreciat, sunt mulți factori care vor influența aceasta, însă, optimist vorbind, ne așteaptă o criză mai rea ca în 2008, și poate că și mai rea ca în 1998. Despre varianta pesimistă nici nu voi povesti aici. Doar după ce cursul leului se va stabiliza, se va putea relaxa regimul monetar (diminua dobânzile și micșora rezervele băncilor), și doar după aceasta vor apărea condiții pentru ca economia să-și revină.

De ce criză și cum ea se va manifesta, pe puncte:

- Cea mai directă urmare, scumpirea importurilor. Asta înseamnă nu doar mașini de import și haine din buticurile de lux. Asta înseamnă energie electrică și gaz mai scumpe. Asta înseamnă medicamente mai scumpe. Electrocasnice, produse alimentare de import, tot mai scump. Asta înseamnă transmiterea în lanț a scumpirilor prin intermediul materiei prime de import și la producția autohtonă.

- Scumpirea tuturor plăților, legate de cursurile valutare. Aceasta se referă în primul rând la creditele exprimate în valută și la chirii.

- Ca urmare a măsurilor de sterilizare a masei monetare, în curând va începe să se resimtă insuficiența resurselor bănești, în primul rând pentru companii. Băncile vor da mai puține credite, și creditele vor fi cu mult mai scumpe. Majoritatea contractelor de împrumut presupun modificarea ratei dobânzii dacă se schimbă rata de refinanțare - creditele deja acordate vor deveni mai scumpe. Companiile cu grad mediu și mare de îndatorare vor nimeri într-o situație financiară foarte dificilă, multe vor ajunge în stare de insolvabilitate.

- Ca urmare a factorilor menționați mai sus, activitatea economică se va congestiona sau chiar va intra în recesiune. Blocajele financiare se vor transmite în lanț, până vor ajunge la salariați (disponibilizări, salarii mai mici sau diminuarea puterii de cumpărare a salariilor) și, ca urmare, la diminuarea consumului. Cetățenii vor deveni mult mai precauți în cheltuieli, din cauza așteptărilor sumbre. 

- Cele mai negre zile îi așteaptă pe importatorii de mărfuri sau servicii (mulți deja lucrează în pierderi, dar încă nu și-au dat seama să-și schimbe modelul de afaceri) și pe comercianți (magazine, rețele de magazine, magazine on-line). 


Dar să nu zic doar despre părțile rele. Sunt și unele avantaje:
- Exportatorii primesc deja mai mulți lei, dacă exportă peste hotare la același preț în valută. Ținând cont de aceea că creșterile de prețuri pe piața locală întârzie față de creșterea cursului, profitabilitatea lor mai mare va persista un timp.
- Persoanele care primesc remitențe de peste hotare vor avea la dispoziție sume mai mari în lei. Iarăși, peste un timp creșterea prețurilor va ajunge din urmă creșterea cursului și acest efect se va diminua.

Cam asta e situația. Strângeți-vă centurile, revizuiți-vă planurile referitoare la vacanța de vară, și ne vedem, sper că întregi, de partea cealaltă a tunelului.

Mulțumim, Banca Națională. Good job.

vineri, 13 februarie 2015

Mainile lui Grigore Vieru

Când eram prin clasa a noua, la noi la școală s-a inaugurat un bust al lui Eminescu. Au fost invitați mai mulți demnitari din ale culturii și mai multe persoane de artă și literați. Printre ei era și Grigore Vieru.

Nouă, elevilor din școală, ne-au fost împărțite buchețele de flori (câte trei garoafe), pe care după partea oficială urma să le înmânăm invitaților. Eu dintre ei din toți am ales să-l felicit pe Vieru.

Afară era frig (nu țin minte exact, dar îmi pare că era toamnă târzie), partea festivă și inaugurarea bustului duraseră vre-o două ore, și noi, elevii aliniați în careu în fața școlii am înghețat binișor. Adica, presupun, că și oaspeții tot.

I-am întins florile, i-am mulțumit că a venit și i-am mulțumit pentru poezii. Când a luat florile, a văzut că mânile mi-au înțepenit de tot din cauza frigului. A spus: „Ce mâini reci ai. Dă să ți le încălzesc.” Mi-a zâmbit cu binecunoscutul lui zâmbet blajin și mi-a luat mâinile în ale sale. M-a încălzit așa vre-o două minute. Tot acest timp am vorbit. Mă întreba despre cum mă cheamă, cine mi-a pus așa nume interesant, cum o cheamă pe mamica și cu ce se ocupă... Avea mâinile mari și, în pofida frigului, calde. După asta mi-a mulțămit pentru flori și s-a alăturat delegației de oaspeți, care au fost între timp invitați să intre în școală.

S-ar părea - nu a fost mare lucru. Numai că nu știu de ce, sunt sigur că nimeni altcineva din toată mulțimea ceea de oficiali și oameni de artă nu a băgat în seamă mâinile înghețate a școlăreilor cu flori, darămite să le încălzească (e drept, pe urmă m-a mai prins Iulian Filip să-mi dea o cartea de-a sa cu autograf, dar asta a fost altceva, el luase cartea cu sine și trebuia să o dea cuiva)...

Așa că pentru mine el nu este pur și simplu Grigore Vieru. Pentru mine el este și va rămâne pentru totdeauna Poetul cu zămbet blajin și cu mâinile calde. Căruia i-a păsat de un băiat înghețat.

vineri, 6 februarie 2015

Despre BNM

Cu referire la actuala situație din sistemul bancar, toată lumea, evident, așteaptă ceva comentarii și explicații de la organul de supraveghere, și anume, Banca Națională a Moldovei. (nici nu vorbesc aici de piața monetară, doar de sistemul bancar)

În ultimii trei ani, sistemul nostru s-a confruntat cu două mari probleme: schimbarea nu foarte transparentă a proprietății la mai multe bănci (a.k.a. „atacuri raider”) și, recent, scoaterea din sistem a unor sume enorme de bani. Și, în ambele situații, guvernatorul băncii vine cu îndreptățiri.

În primul caz, guvernatorul ne spune că BNM nu are suficiente pârghii și mecanisme pentru a putea vedea cine sunt proprietarii reali ai băncilor noastre. În al doilea caz, guvernatorul ne spune că BNM nu poate verifica orice operațiune efectuată de bănci și când a intervenit, era deja prea târziu.

Deci, pe fiecare caz în parte.

Primele atacuri raider au avut loc acum trei ani. Trei ani, în care se puteau întreprinde orice acțiuni și se puteau face orice modificări la legislație, pentru a avea pârghii și mecanisme suficiente ca să poți afla cine-s proprietarii reali ai unei bănci. Mai mult ca atât, în ultimii trei ani, au fost efectuate 7 (șapte) modificări la legea cu privire la Banca Națională și 9 (nouă) modificări la legea instituțiilor financiare. În total 16 ocazii de a schimba situația. Și asta încă nu-i tot. Cel puțin două din modificările menționate au fost făcute anume pentru a rezolva problemele cu transparența structurii acționarilor și cu prezența persoanelor cu reputație dubioasă în organele de conducere ale băncilor.

Și tot asta pentru a afla că Banca încă nu are instrumente suficiente pentru a asigura transparența pe această piață. Mie-mi pare că chiar dacă în Constituție ar scrie că guvernatorul băncii naționale este Dumnezeu la noi în țară și are dreptul să afle orice de la oricine, el pur și simplu s-ar închide la el în birou, ar stinge telefoanele și nu ar mai ieși de acolo. Fiindcă dacă vrei să obții ceva, te uiți ce trebuie schimbat că să obții aceasta, schimbi, și apoi obții, iar dacă nu vrei să obții ceva, vorbești mult, schimbi ceva irelevant, și apoi iar vorbești mult.

Iar în cazul cu scoaterea banilor din câteva bănci din sistem, voi aduce exemplul educatoarei de la grădiniță. Dacă la grădiniță se întâmplă ceva cu un copilaș, vinovată este educatoarea. Indiferent de aceea că ei sunt mulți și ea nu reușește să stea cu ochii pe fiecare dintre ei, sau că vorbea la telefon sau că trebuia să iasă până afară. Fiindcă ea a acceptat să lucreze educatoare, și aceasta înseamnă că își asumă răspundere pentru fiecare din copiii ce-i sunt încredințați.

Păi iată. Banca Națională supraveghează sistemul nostru bancar. Desigur, nu e treaba lor să se implice în fiecare operațiune economică a băncilor. Dar situația ca două bănci importante din sistem să fie stoarse de lichidități și puse pe butuci, iar ca urmare la aceasta cursul monedei naționale să înceapă să cadă, evident nu poate fi admisă. Și Banca Națională a Moldovei, care e cea mai bună bancă națională a Moldovei, desigur că trebuia să fie gata pentru așa situație, și să dispună de mecanisme pentru a depista la primele faze astfel de scheme, și să reacționeze imediat pentru a le stopa. Fiindcă schema nu este nouă și această bicicletă nu a fost inventată în Moldova.

Banca Națională este educatoarea care răspundea de sistemul nostru bancar. Și nu a făcut față situației. Fie că nu a fost atentă, fie că nu a vrut, fie că nu se pricepe și nu e bună pentru această funcție.

Pentru majoritatea dintre noi, cetățenii simpli, BNM este organul de stat cu cel mai direct și imediat impact. Chiar și legile aprobate de Parlament rareori afectează deodată și imediat viața tuturor. Însă nivelul inflației, prețul la produsele alimentare, serviciile comunale, combustibil, cursul valutar - toate sunt chestii cu care ne ciocnim zilnic, cu care avem de trăit. Nu aș face așa dramă dacă ar fi vorba despre alte instituții de stat sau alte urmări, însă azi, în urma unor acțiuni și inacțiuni ale regulatorului nostru, majoritatea cetățenilor noștri au rămas mai săraci decât erau cu jumătate de an în urmă. Și acesta încă nu e sfârșitul.