facebook

miercuri, 30 iunie 2010

Mormintele virtuale

Ce rămâne după noi când murim? Copiii, casa și copacul? Copacul se va usca, iar casa o vor împărți copii și de la asta se vor certa între ei. Ceea ce contează sunt, desigur, copiii. Dar ce rămâne după noi în amintiri? Strănepoții vor ști doar cum ne chema, iar stră-strănepoții nu vor mai ști nici asta.

Mai demult era o serie de posibilități de a rămâne în memorie - să scrii un Hamlet, să pictezi o Capelă Sixtină, să începi un al doilea război mondial. Însă aceste modalități nu erau nici pe departe accesibile oricui.

Recent a mai apărut o soluție - să-ți faci un blog sau o pagină în rețelele sociale. Ele vor dăinui atâta timp cât vor supraviețui hostingurile lor și prestatorii serviciilor respective (idee nu am cât, dar cred că mult).

Acum încă nu este foarte vizibil... dar peste 30 de ani numărul de bloguri ale oamenilor morți vor depăși numărul celor întreținute de vii. Și în rețelele sociale majoritatea invitațiilor gen: „help them to find more friends on ...” vor fi cu referință la acei care nu mai sunt printre noi. Intrând pe așa o pagină sau blog ne vom cufunda în trecut, într-o viață care a fost cândva, vom vedea un om care-și căuta de viața lui și își făcea planuri pentru a doua zi (sau invers, care aștepta să plece și își lua rămas bun de la lume). Îmi pare și fascinant, și înfricoșător.

Cred că platformele de bloguri ar trebui să adauge un tag special la astfel de bloguri, să le treacă într-un cimitir aparte al oamenilor virtuali. Pentru ca atunci când vom vrea să-i pomenim, să știm unde să-i căutăm.

6 comentarii:

  1. Ce cyber criptă deja imi trag ! Cu ţâţe şi chart-uri :-)))

    Voi zdohni impăcat că am lăsat cel puţin un material de labă calitativ strănepoţilor...

    Post ciotkos, man !

    RăspundețiȘtergere
  2. Larry, daca or mai fi interesati ei de tate si funduri, vezi ca lumea asta se cotileste inspre monstri, mutanti...:)

    Bun articol, da matinca facebook o facut un pas in acest sens, cruce peste profilul celora care au decedat.

    Dar blogul da, poate deveni un fel de testament. Fara mare valoare, depinde de fapt pentru cine si cum.

    RăspundețiȘtergere
  3. super post..m-a îngîndurat şi m-a făcut să-mi privesc blogul un pic atfel...un pic mai trist, sau poate nu.

    RăspundețiȘtergere
  4. si aici va interveni echonomia de piata. sa-ti cumperi un loc de veci virtual...

    RăspundețiȘtergere
  5. Тещенька, ai dreptate !

    It's time for a sucidal act...

    Не поминайте лихом !!!

    RăspundețiȘtergere
  6. O, un articol taman la temă:
    http://metkere.com/2010/07/age.html

    RăspundețiȘtergere